Pasaj din ” De veghe în lanul de secară”

„… în mintea mea am văzut o mulţime de copii mititei jucând un joc în lanul întins de secară. Mii de copiii – şi nimeni în jur, adică niciun om mare, în afară de mine. Şi eu stau la marginea unei prăpastii ameţitoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie. Vreau să spun, când aleargă şi nu se uită pe unde merg, trebuie să le ies în cale şi să-i prind. Asta aş face toată ziua. Aş sta de veghe în lanul de secară. Ştiu că este o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Ştiu că-i o nebunie”.

Acum că J.D. Salinger nu mai veghează în lanurile de secară din această lume, încerc şi eu să-i transmit scriitorului că dorinţa sa din „De veghe în lanul de secară” a fost îndeplinită. A stat, măcar pentru mine, ca să vorbesc doar în numele meu, la marginea prapastiei. M-a prins de câte ori a putut înainte de a intra în râpă pentru ca apoi să-mi dea drumul să mă joc înapoi în lanul de secară. A stat de veghe şi pentru mine! Din păcate, apoi cu trecerea anilor, m-am cam furişat în prăpastie şi acolo am învăţat să accept „totul” aşa cum este dat, am uitat să alerg prin lan după zmeul meu.

Întâlnirea dintre mine şi scrisul lui J.D. Salinger a fost una scurtă, aşa că nu mă dau un cunoscător al scriitorului american. Sincer am citit capodopera sa „De veghe în lanul de secară” din motive stupide. Era şi este considerată una dintre cărţile pline de mesaje secrete în teoria conspiraţionistă. Mai mult, foarte multe cazuri de sinucidere s-au înregistrat  după lecturarea acestor pagini de beletristică. Prin urmare curiozitatea de tip ieftin m-a dus la Salinger.

JD Salinger

Neacceptarea ca mod de viaţă

Aveam 21 de ani când am început să citesc cartea, cred că am terminat-o într-o zi, sau poate două. Când am terminat-o simţeam că am 40 de ani.

Ţin minte că am stat până la 2-3 noaptea s-o termin. Cred că e prima carte pe care am citit-o noaptea târziu dintr-un alt motiv pentru că trebuie. De atunci nu am mai citit-o niciodată. Nu ştiu de ce? Probabil pentru că acelaşi motiv pentru care nu te îndrăgoşteşti cu adevărat decât până la 23 de ani. Sau, pentru acelaşi motiv pentru care vezi doar la „bătrâneţe” greşelile din anii deja trecuţi. Atunci ştii că, deşi poate ai în faţă mai tot ce ţi-ai dorit de la viaţă în tinereţe,  nu ai obţinut un anumit „ceva” ce e pierdut definitiv. Acel „ceva” pierdut te face să te simţi un „loser” chiar şi când urci pe podiumul de premiere. Acel ceva poate să fie orice:  întâmplare, o persoană, o alegere, un fapt al sorţii etc.

Ca sa n-o mai lungesc, nu am mai  citit „De veghe in lanul de secară” pentru că au trecut deja şase ani de atunci, şi din păcate am pierdut Instinctul din aceea perioadă. Nu puteam să citesc cartea cu patos decât atunci.

Am pierdut instinctul de a nu mai inţelege viaţa. Am pierdut instincutul de a nega cu acel patos că în viaţa ieşi uneori un pierzător, oricat de mult ai munci si ai crede pana la exasperare în direcţia bună.

Aşa e şi lumea lui Salinger. E o  lume mai curată ar spune unii sau o lume labilă ar spune alţii. Dar, o lume în care greşelile umane nu sunt încă înţelese. Fiinţa lui Holden – personajul din roman – se topeşte în propria carne când vede aceste erori ale universului social, nu este pregatită să le accepte.

De veghe in lanul de secară. Sursa: http://www.foto.md/ro/series/43146

Sfarşitul

Salinger construieşte un univers în care se învârte un personaj care are două vieţi, ca noi toţi de altfel. Una exterioară care pentru el este una fără soluţii şi o viaţa interioară aparent epuizantă.

Ironic, lumea exterioară, cea a haosului pentru personaj, îi oferă şi salvarea de a continua cu epuizanta viaţă interioară. Salvarea este un lucru simplu, aparent, surasul micuţei Phoebe, sora sa.

Deşi simt că nu mai am puterea de a mă revolta împotriva tuturor, şi din păcate am învăţat prea uşor să mă obişnuiesc cu „haosul” şi eşecurile lumii mele, mi-am promis să mai citesc o dată „De veghe în lanul de secara”.

Daca nu pentru pentru rândurile aberante de mai sus, o voi face pentru că nu voi regreta niciodată că am citit Jerome David Salinger.

Copertă "De veghe in lanul de secară"
Anunțuri