jurnalulRezumat foarte pe  scurt, de asta se si numeste cred rezumat, se poate spune că “Jurnalul unui om dezamăgit” este CV-ul şi fişa de activitate  detaliată ale unei inimi, ale unui suflet.

Fiecare dintre noi când spune că vrea să cunoască un om se referă de fapt la intenţia de a-i cunoaşte trăirile interioare, uneori bine ascunse .

În foarte multe cazuri nici după o viaţă traită alături de cineva nu putem ajunge întotdeauna să-i cunoaştem cele mai secrete gânduri şi trăiri. Aşă că odată cu această carte avem şansa să cunoaştem toate detaliile unui astfel de suflet cu toate trăirile sale.

„Daca ma uit la viata mea exterioara, vizibila, vad doar o serie de evenimente obisnuite, fade si perfect comune.
Dar daca ma analizez pe mine, viata mea interioara, descopar ca sunt in acelasi timp incomparabil mai rau si incomparabil mai bun decat par. Sunt in acelasi timp Cristos si Diavolul – sau, cum mi-a spus odata sora mea, un copil, un intelept si un diavol, toti in aceeasi persoana. Asa cum nimeni nu-mi cunoaste crimele, nimeni nu-mi cunoaste nici faptele bune” (citat din carte)

Cartea

Ceea ce se reuşeste cu „Jurnalul unui om dezamagit” este să se aduca în prim-plan dualitatea omului. Cele două personalităti ale sale.  Cea exterioară, numită şi socială, pe care fiecare dintre noi o afişăm în public. Şi cea interioară, pe care în foarte multe cazuri nu ajungem să o impărtaşim nimănui. Aşa ca ea rămâne mereu necunoscută. Dezamăgirea se naşte poate şi din această neconcordanţă permanentă dintre cele două personalităţi.

Aceste este şi motivul pentru care Barbeillion ţine un jurnal. Vrea ca după dispariţia sa, lumea să-l afle aşa cum era în realitate. Iar realitatea sa era personalitatea interioară.

Nu vrea să mai fie catalogat un tânar amabil şi politicos, vrea ca lumea să ştie că era egoist fără margine, dezgustat de tot şi lipsit de speranţă asupra viitorului său.

“Jurnalul unui om dezamăgit” al lui W.N.P Barbellion este o lucrare care prezintă, aşa cum se observă din titlul, jurnalul unui om obişnuit. Un personaj care nu este celebru cu nimic, însă un om care vrea să obţină gloria. Astfel spus, jurnalul acesta poate fi scris de oricare străin care trece pe lângă noi pe stradă, care stă în faţa noastră în metrou sau care stă la masa alăturată a unui restaurant.

” Fii ingaduitor bunule cititor. In fiecare dintre noi exista trei oameni si sunt sigur ca in aceste pagini se va gasi ceva din omul asa cum se cunoaste pe el inususi si, poate, o idee din omul asa cum il cunoaste Creatorul. Permiteti-mi, ca unui scamator care se teme ca figurile din spectacol nu se vor vedea daca nu le scoate in evidenta, sa mentionez, cu palaria in mana, ca stiu ca sunt un ticalos si inca mai sper (in ciuda bolii) ca sunt un entuziast”. (citat din carte)

De ce scrie jurnalul

Motivul pentru care jurnalul prinde viaţă este faptul că personajul se îmbolnăveşte grav şi simte că nu mai poate obţine gloria sau măcar viaţa pe care şi-o dorea. Aşa că speră la măcar puţină glorie postumă.

Asta e ideea de start, pe parcursul cărţii autorul vrea să obţină altceva. Vrea că viaţa sa interioară să fie cunoscută celorlalţi. Nu vrea ca numele lui să fie asociat doar cu numele omului exterior, ci şi cu trăirile sale interioare.

N-au decat sa ma atace toate puterile lumii si ale Diavolului, tot voi castiga in cele din urma – desi se prea poate ca victoria sa n-o vad decat eu”. (citat din carte)

Şi de aici începe o aventură fără acţiune propriu-zisă. Toate acţiunile exterioare sunt analizate şi prezentate prin prisma sinelui său.

Moartea părinţilor, iubirile sale, prietenii, munca, scrisul în jurnal, societatea – în final chiar naşterea copilului său şi propria moarte sunt prezente din punctul de vedere al omului interior.

Aceasă carte este o aventură uneori liniştită şi alteori agonizantă a vieţii unui suflet. Practic

Dualitatea

O altă trăsătură a cărţii este dualitatea, oscilaţia între trăiri. Astăzi poate iubi lumea, mâine o poate detesta. La prima vedere ar părea ipocrizie, şi chiar o carte fără conţinut care se contrazice mereu. Dar nu este aşa, daca staţi să vă gândiţi chiar şi persoana la care ţineţi foarte mult v-a enervat măcar o dată şi atunci aţi urât-o sincer măcar pentru câteva secunde. Tocmai aici e nota de “farmec”, W.N.P Barbellion are curajul de a-şi scrie aceste gânduri negre şi de a le analiza. Şi face asta pentru că vrea să fie sincer.

Puţin despre autor

W.N.P Barbellion este pseudonimul lui Bruce Frederick Cummings (1889 – 1919), un tânar englez pasionat de ştiinţele naturale care la 26 de ani, după ce a respins examenul medical pentru recrutare află că suferă de boala neurologică scleroza în plăci, boala cu deznodământ fatal.

Iniţialele W, N şi P au fost alese tocmai pentru că reprezintă trei dintre cei mai mizerabili oameni din istorie în acel moment „Wilhelm„, „Nero” şi „Pilat”. Prima apariţie a lucrării a avut loc în 1919 şi a influenţat literatura interbelică şi pe cea de după război.

Naturalismul, introspecţia care a ajuns şi la Emil Cioran a avut în “Jurnalul unui om dezamăgit” un punct de plecare.

.

Citate din carte

„Dintodeauna am avut o singură ambitie, să devin un mare naturalist”

„Ştiu că am progresat mult mai mult decât alţii si sper sa mai progresez înca, dar de ce aş fi îngamfat?… Ce scurtă ne e viaţa şi câtă muncă onorabilă e de făcut”

„Viaţa interioara atât de intensa pe care o duc, facandu-mi griji pentru sanatate, citind (mereu citind), reflectand, observand, simtind, iubind si urand – fara vreo supapa pentru aburul in exces, inghesuit si limitat din toate partile, fara niciun fel de prieteni sau influenta, chiar fara cunostinte in afara colegii din ziaristica (pe care-i dispretuiesc) – toate acestea ma vor transforma in creatura cea mai stanjenita, aroganta, siripoasa si stangace din lume”

„Aptitudinele mele sunt prea dispersate ca sa ajunga vreodata la excelenta”

„Singuratatea e buna pentru suflet. Dupa o ora de singuratate, ma simt la fel de maret si imperial ca Marc Aureliu”

„Niciodata nu-mi face placere sa merg la culcare. Pentru mine, fiecare zi se incheie cu o mica nefericire. (…) Schimband placerele vii ale zilei pe intunecimea somnului si a uitarii”

„Incerc sa-mi gasesc o filozofie de viata practica – ceva pri care sa pot accepta dezamagirea cu seninatate”

„N-au decat sa ma atace toate puterile lumii si ale Diavolului, tot voi castiga in cele din urma – desi se prea poate ca victoria sa n-o vad decat eu”

„La inceput, cand suntem foarte tineri, Moartea ne trezeste curiozitatea, cum s-a intamplat la inceputuri cu Cain. (…) Ne straduim sa descoperim ce este Moartea aceasta, sa comparam doua lucruri, ideea persoanei in viata si ideea omului mort. In cele din urma moare cineva pe care-l cunoastem bine – si atunci avem primul soc (…) Pe masura ce se scurg anii, ne obisnuim cu doamna cu coasa, si moartea unei cunostinte nu mai trezeste decat un pic de barfa”

„Ce ma supara e ca ceilalti – gloata fara minte si fara inima, cum spune Schopenhauer – tot mai ma vad ca pe unul de-ai lor… ”

„Cand eram tanar – foarte tanar – scopul meu era sa daram toate piedicile, sa nu admit nicio intarziere si sa ajung  fara sovaieli sau obstacole la un succes imediat”

„Nimeni nu intelege fara sa fi simtit pe propria piele faptul ca o creatura excesiv de introspectiva cum sunt eu este cum nu se poate mai nefericita cand nu are altceva de facut decat sa se consume singur”

„Egoismul ma face emotiv si, prin urmare, atat de bizar, de stangaci si de orgolios, incat nu stiu sa fac conversatie – si vai de celalalt”

” Fii ingaduitor bunule cititor. In fiecare dintre noi exista trei oameni si sunt sigur ca in aceste pagini se va gasi ceva din omul asa cum se cunoaste pe el inususi si, poate, o idee din omul asa cum il cunoaste Creatorul. Permiteti-mi, ca unui scamator care se teme ca figurile din spectacol nu se vor vedea daca nu le scoate in evidenta, sa mentionez, cu palaria in mana, ca stiu ca sunt un ticalos si inca mai sper (in ciuda bolii) ca sunt un entuziast”

„Poate ca pana la urma cel mai greu de vazut sunt lucrurile cele mai evidente”

„Inmormantarea. Nu moartea e deprimanta, ci riscurile cumplite ale vietii”

Bernard Shaw: „Obtine ce iti place sau ai sa ajungi sa-ti placa ce obtii”

„E greu sa nu fii cineva, chiar si in moarte”

„Suntem atat de egositi cu totii, incat o suferinta sau o greutate – daca e destul de grava – ne flateaza simtul propriei importante. Simtim ca, lovindu-ne, calamitatea ne-a ridicat deasupra semenilor nostri. Nu ne place sa fim ignorati nici macar de un accident de tren. Omul suferind e intotdeauna fericit”

„Odata Cupidon si Moartea s-au intalnit la un han si au facut schimb de sageti, si de atunci tinerii mor si batranii se indragostesc”

„… cred ca in sfarsit am acceptat cu adevarat idee mortii”

„Trec peste fiecare zi cu cea mai mare greutate. Trebuie sa ma lupt cu fiecare minut. Fiecare ora e o cucerire”

„Dupa ce am trait pe planeta aceasta vreme de 24 de ani, pot spune cu oarecare siguranta ca sunt indreptatit sa-mi exprim o opinie despre ea. Asadar, declar prin prezenta ca gasesc cum nu se poate mai interesant locul in care traiesc, ma misc si actionez, dominat de o trasatura de proportii monstruoase mai presus decat oricare alta – misterul care le inconjoara pe toate! Totul e atat de uluitor, propria-mi existenta e incredibila! Nimic nu se dezvaluie de la sine. Nimeni nu vorbeste. E ca o plimbare printr-un bal mascat … Eu insumi sunt un mister pentru mine. Cat este de minunat si de inspaimantator sa te simti pe tine, proprietatea cea mai profunda si mai substantiala, ca pe un mister, ceva de neinteles. Ma privesc in oglinda si rad de mine. In unele zile sunt la fel de strain si de necunoscut ca un pterodactil. Gasesc un oarecare umor ironic in faptul ca sunt aici, cu un amestec de trasaturi perfect arbitrar, cand nu am cerut sa ma aflu aici si nu mi-am ales trasaturile. Pare o gluma dura la adresa demnitatii fiintei umane … In mod sigur, fizicul meu bizar trebuie sa fie o gluma”

„As vre sa fiu indragostit permanent si fara scapare. Vreau un bouleversment”

„Dupa o zi petrecuta printre semenii mei, seara sunt agitat si iritat. Nu mai pot suporta tovarasia oamenilor. Oamenii imi intind corzile la maximum.”

„E greu cand te indragostesti de o fata care nu-ti place”

„Imi doresc cu aprindere sa cunosc oameni in carne si oase, am in minte mardare de ganduri pe care sunt nerabdator sa le descarc. Dar oamenii imi sunt la fel de straini ca tarile strine si traiesc intr-o izolare celesta”

„Dar incerc sa-mi ingadui placerea de a ma descrie asa cum sunt acum, cu sinceritate, cautand macar putina simpatie postuma”

„Imi piere speranta ca voi gasi o femeie pe care s-o iubesc”

„Uneori marturisirea fara ocolosiri in acest jurnal imi alina sufletul si-l intareste. Destainuirea secretelor imi da un fel de falsa tarie de caracter; sunt sigur astfel ca intr-o zi cineva va sti”

„Trebuie sa porti in tine haosul ca sa poti da nastere unei stele ce danseaza”

„Dar in sfarsit ma cunosc asa cum sunt – si nu ma plac catusi de putin”

Viata dubla, cea pe care o stiu prietenii, cea pe care o vede lumea:

„Cat as vrea sa am curajul moral sa-mi joc propriul rol in viata – sa ies pe scena si sa fiu eu insumi, fara teatrul asta neserios – atunci jurnalul asta ar fi complet inutil”

„Intotdeauna primul meu impuls e sa-i cred pe oameni mai amabili, mai inteligenti, mai cinstiti si mai prietenosi decat sunt”

„Singurele mele probleme sunt aroganta colosala si nemultumirea colosala, trasaturi exercebate”

„Loialitatea omului fata de sine insusi este cea mai incapatanata pornire imaginibila”

Sinele real – cel din jurnal
Sinele marioneta – cel care scroie jurnalul

Caracterizare
-neghiob
-usurinta cu care trateaza probleme serioase
-curiozitatea insatiabila

Testul fericirii:
„Adevaratul test al fericirii este sa stii ce zi a saptamanii este. Omul nefericit o stie si in somn. Daca esti la fel de vesel si rumen in obraji si lunea si sambata, si la micul dejun si la cine, atunci – ei bine, atunci esti un sot ideal”

„Daca am putea taia ciclucurile astea rutiniere si monotone … Cat de obositor pare. Ce irosirea este moartea unui batran si cata munca fara rost il asteapta pe nou-nascut”

„Sunt un neserios incurabil si ma simt intotdeauna ca un tanar iresponsabil, fara radacini si fara rost, printre adulti pomposi.”

” Ca sa spun adevarul, cred ca sunt indragostit de ea; dar in acelasi timp sunt teribil de indragostit de mine insumi. Una din parti trebuie sa cedeze”

„De multe ori s-au savarsit crime serioase la adaostul secretului inimii mele si singura diferenta dintre mine si criminalul obisnuit este ca el are curajul si siguranta necesare, iar eu nu”

„Daca ma uit la viata mea exterioara, vizibila, vad doar o serie de evenimente obisnuite, fade si perfect comune.
Dar daca ma analizez pe mine, viata mea interioara, descopar ca sunt in acelasi timp incomparabil mai rau si incomparabil mai bun decat par. Sunt in acelasi timp Cristos si Diavolul – sau, cum mi-a spus odata sora mea, un copil, un intelept si un diavol, toti in aceeasi persoana. Asa cum nimeni nu-mi cunoaste crimele, nimeni nu-mi cunoaste nici faptele bune”.
„Sunt satul pana-n gat de mine si de miorlaielele mele nevrotice, asa ca intentionez sa incep o viata noua si sa dau dracului jurnalul. Vreau sa-l zdrobesc, sa-l sfasii in bucati. Cititori comozi si ipocriti! nu ma prindeti voi. Stiu ca tot ce spuneti e adevarat inainte s-o spuneti si cunosc de pe acum toate criticile pe care mi le veti arunca. Asa ca va rog sa nu va deranjati. Nu ma puteti lumina cu privere la mine insumi. Stiu. Ma dezgust pe mine insumi – si pe voi, iar in ce va priveste, va puteti duce dracului cu tot cu jurnalul”

„La mine tacerea inseamna fericire”

„trebuie sa tineti minte sa in paginile astea imi las frau liber la galop; in viata ma tin din scurt, sunt aproape alt om”

Moartea ” poate este o pedeapsa pentru dorintele mele nereusite. Voiam totul, asa ca nu primesc nimic”

„Va e mila de mine, nu? Sunt singur, n-am niciun ban, sunt paralizat si de-abia am 28 de ani. Dar pocnesc din degete drept sub nasul vostru si, cu egala aroganta, mi-e mie mila de voi. Mi-e mila de norocul vostru neintrerupt si de pacea statuta a mintii voastre. Prefer furtuna mea. Eu sunt pe moarte, dar voi sunteti deja cadavre. N-ati trait niciodata cu adevarat. Corpul vostru nu a fopst niciodata trezit la viata sub lovituri de bici ale dorintei deznadajduite de a iubi, de a sti, de a face, de a reusi. N-am ce invidia la voi, cei absorbiti de grijile marunte ale unei existente ordinare”

„N-am decat douiazece si opt de ani, dar in anii acestia putini am comprimat o viata destul de lunga: am iubit si m-am casatorit si am o familie, am plans si m-am bucurat, am luptat si am invins, iar cand va veni ceasul voi fi mu

Anunțuri