Muzeul Satului de la Galaţi a fost inaugurat în anul 2008 pentru o singură zi, pe 20 noiembrie, apoi în ziua următoare a fost închis. Cauza: în noaptea ce a urmat inaugurării, pereţii au avut infiltraţii şi toată incinta o fost închisă. Gospodăriile au fost redeschise parţial publicului în mai 2009, dar nici până acum nu există personal la muzeu.

Un singur angajat al Centrului Cultural „Dunărea de Jos” – instituţie ce administrează muzeul şi care se află în subordinea Consiliului Judeţului (CJ) Galaţi, asigură atât munca de paznic, cât şi pe cea de ghid pentru puţinii gălăţeni care trec pragul complexului muzeal.

Startul poveştii

Proiectul unui muzeu al satului la Galaţi a existat pe masa de lucru a administraţiei locale încă din 1998, dar el nu a început să fie pus în practică decât în anul 2006, când CJ-ul a accesat o finanţare de 300.000 de euro în cadrul programul PHARE de Vecinătate între România şi Republica Moldova. La această sumă s-a adăugat şi contribuţia administraţiei judeţului de 39.000 euro. Managerul proiectului a fost Eugen Chebac (PSD), actualul preşedinte al CJ Galaţi şi fost vicepreşedinte până în 2008 al aceleiaşi structuri. Locaţia aleasă pentru acest proiect, care se dorea un muzeu funcţional al satului în care vizitatorii să poată să atingă exponatele, era pădurea Gârboavele – situată la 15 km de municipiul Galaţi. „Dorim să facem un complex muzeal funcţional şi poate chiar şi cu un han unde vizitatorii să poată chiar înnopta”, declara în 2007 Răzvan Avram, preşedintele Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.

Construcţia muzeului

O singură firmă a depus oferta sa pentru construirea Muzeului Satului, este vorba de societatea Comtiem Galaţi, un antreprenor destul de mic, specializat pe amenajări de apartamente şi vile. Preţul cerut de Comtiem era de 930.000 lei, la care se adauga TVA şi ieşea exact suma maximă de care dispunea CJ – 340.000 euro. Secretarul general al CJ din perioada 2004-1008 ne-a declarat: „nu ştiu să fi fost vreun aranjament, eu nici nu ştiu despre această firmă prea multe”, ne-a declarat Dragu Togan. La rândul său, preşedintele CJ Galaţi, Eugen Chebac a precizat că „tot ce ţine de partea de achiziţii publice în legătură cu acest proiect a fost realizat corect prin intermediului sistemului electronic de licitaţii publice”.

Investiţii supraevaluate

Conform devizelor de lucrări ce ne-au fost puse la dispoziţie de către CJ Galaţi rezultă că sediul administrativ de 100 mp a costat 240.000 de lei (73.000 euro), asta în condiţiile în care un apartament cu aceleaşi dimensiuni şi complet utilitat, situat în municipiul Galaţi, costă în jur de 40.000 euro. Sediul administrativ nu are niciun fel de dotare în afară de tâmplăria PVC, iar o mare parte din suprafaţa sa este ocupată de grupurile sanitare destinate publicului.

Alături de acest sediu administrativ mai sunt şi alte investiţii supraevaluate. Este vorba de gardul înconjurător al ariei de 1,3 ha a muzeului, care se ridică conform devizilor la peste 76.000 lei.

Dar cel mai edificator şi mai clar exemplu de cheltuire defectuoasă a fondurilor publice se referă la căruţa cu care este dotat Muzeul Satului de la Galaţi. Conform devizelor firmei de construcţie, devize acceptate de CJ Galaţi, rezultă că 102 de milioane de lei vechi s-au cheltuit pe acest obiect. Preţul unei astfel de căruţe, identice cu cea de la muzeul satului nu se ridică la mai mult de 1000 de lei în comunele gălăţene. Astfel căruţa de la muzeu a fost cumpărată cu un preţ de zece ori mai mare decât cel obişnuit.

În ceea ce priveşte cele patru gospodării tradiţionale ale complexului muzeal, acestea au costat în total 170.000 lei, cu 700 milioane de lei vechi mai puţin decât corpul administrativ. Există dubii şi faţă de valoarea reală a caselor şi obiectele tradiţionale de aici. Muzeograful gălăţean Eugen Holban a declarat că „multe dintre acestea nu sunt autentice, iar altele au fost construite după tipare ce nu aduc deloc cu originalele din secolele XVIII şi XIX”.

Investiţii lipsă

Tot conform devizelor financiare reiese că s-au cheltuit peste 68.000 lei pe drumul carosabil către muzeu si pe aleele din interiorul muzeului. De fapt tot ce s-a realizat în acest sens a fost aruncarea de pietriş şi piatră mică în timp ce drumul de acces către muzeu este unul din pământ.

Alte investiţii fictive se numără şi în partea de dotări a muzeului. Centrul administrativ este dotat în acte cu două calculatoare perfomante în valoare de 6000 de lei împreună. „Nu am decât un singur calculator şi acela a fost adus de la sediul Centrului Cultural pentru a ne folosi în caz de urgenţă. Atât avem”, ne-a declarat angajata Centrului Cultural „Dunărea de Jos” care asigura în momentul vizitei noastre servicile de pază şi ghid. „Nu vreau să-mi apară numele la ziar, e mai bine aşa. Oricum ştiţi unde mă găsiţi”, ne-a mai declarat aceasta.

Mai mult, conform proiectului muzeul este prevăzut şi cu un platou amenjat denumit „Hora Satului”. „Nu ştiu despre aşa ceva, eu sunt pusă să explic exponatele şi casele de aici pentru eventualii vizitatori, dar nu mi s-a spus niciodată că ar exista aşa ceva”, ne-a mai precizat ghidul.

Posibila infracţiune: între înşelăciune şi neglijenţă în serviciu

Preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, Eugen Chebac, dar şi restul membrilor comisiei de recepţie a lucrărilor ar putea risca, în cazul unei eventuale anchete a autorităţilor, cercetarea sub acuzaţia săvârşirii unor fapte penale de înşelăciune în dauna avutului public (în cazul în care recepţia investiţiilor lipsă s-a făcut cu bună ştiinţă) sau neglijenţă în serviciu, în situaţia în care recepţia investiţiilor suspecte s-a făcut fără interese obscure.

Nota:

Acest material a fost premiat, in anul 2009, de Agenţia pentru Monitorizarea Presei in cadrul unei campanii privind articole de presa privind fondurile europene.

Sincer daca stau sa ma uit acum la articol mi se pare destul de subtire. Se putea mult mai bine!

Anunțuri