semafor1Mereu mi-a plăcut să spun replica „e o excepţie care confirmă regulă”. Spre exemplu, poate ajuta de foarte multe ori expresia asta în momentele când o femeie nu prea vrea să vorbească cu un străin pentru că majoritatea barbatilor se dovedesc a fi duşi cu pluta sau niste mincinosi. Aşa îi dai dreptate, nu o contrazici, şi poţi scoate şi un zambet.

Insa, am auzit aceeasta expresie pentru a motiva ca lumea, societatea e buna, ca oamenii stiu sa iubeasca. Ca uite sunt o multime de crime si alte lucruri negative, dar vezi cum omul acela creste cu iubire trandafiri in curtea din spatele blocului. Adevarul e ca nu poti iubi pe cineva in rate. Azi da, maine am toane – „lasa-ma in pace ca azi vreau …” (in cazul femeilor) sau maine nu am chef de Tanta, vreau sa o abordez pe tipa de peste drum asa doar de fun (in cazul clanului masculilor din care fac parte si eu cu mandrie). La fel, noi oamenii ca intreg nu putem fi buni, doar pentru ca unii dintre noi, foarte rari, chiar sunt asa.

Adevarul e ca lumea nu e plina de iubire. Lumea are nevoie de carti, de religii, de morala, de zei pentru a se purta ok macar 3-4 zile pe saptamana. In schimb omul nu are nevoie de absolut nimic pentru a fi rau, pentru a fi egoist, pentru a distruge chiar si cu un cuvant pe cineva de langa el.

Adevarul e ca oamenii se iubesc mai mult pe sine.  Asta e singura iubire des prezenta.

Fiecare dintre noi crede ca a descoperit el niste reguli caruia i se potrivesc, care il ajuta sa inteleaga viata. Ajungem astfel sa iubim acele reguli mai mult decat tot ce e in jurul nostru. Iubim regulile noastre mai mult decat viata din jurul nostru.

Si facem asta din autosufiecienta, iubim regulile acelea pentru că ajungem sa credem ca sunt ale noastre. Suntem caraghiosi, e ca si cum semaforul s-ar fi stricat, ar fi ramas blocat mereu pe „Don’t walk”, nu ar trece niciun autoturism si noi stăm pe trotuar zile, ani intregi pentru ca regula să ne permită să trecem strada.  Si daca semaforul nu e reparat niciodata, regula ne va tine departe de restul!

Prin urmare, excepţiile chiar nu confirma regula in cazul iubirii dintre oameni. Instinctiv, pornirea omului este să se iubească doar pe sine.

Însă, excepţiile pot fi chiar mai puternice decât confirmarea unei banale reguli. Excepţia poate fi o speranţă în cazul oamenilor. O speranţă că se poate să renunţăm la iubirea in rate, la iubirea cu reguli.

Desigur, ca despre orice altceva se pot spun vorbe de bine si de rau despre speranta. Se poate spune ca prostul moare mereu cu o speranta. Dar, adevarul e ca nimic adevarat nu poate fi găsit fără un gram de speranţă. Altfel o sa ramanem doar cu ratele noastre si cu regulile noastre. Altfel spus, o să avem în buzunar doar câteva grame de orgoliu și atat.

Anunțuri