Aproape 1.000 de persoane sunt incinerate anual în singurul crematoriu funcţional din România. Cenuşa e luată acasă sau găzduită în columbar. Majoritatea covârşitoare a românilor adoptă tradiţia de a-şi îngropa apropiaţii când trec în lumea celor drepţi, numai anul trecut fiind înhumate 270.000 de persoane. Cu puţin peste 800 de familii au ales tot anul trecut să incinereze corpul unei rude decedate.Singurul loc unde se poate face asta în România este crematoriul uman de la Vitan-Bârzeşti din Capitală. Tot aici, pot fi depozitate urnele celor incineraţi, în aşa-numitul columbar. De la an la an, numărul celor care preferă varianta incinerării creşte, costurile fiind mai mici decât în cazul înhumării clasice.

„La crematoriu era parcă o altă energie, una pozitivă”

Alexandru Iosif, 33 de ani, din Bucureşti s-a zbătut în urmă cu an şi jumătate să-şi incinereze mama.

„A fost dorinţa ei. Când am ajuns la crematoriu, la intrare, erau flori frumoase, o clădire curată, toate la un loc dădeau impresia de linişte. Era parcă o altă energie, una pozitivă în jur. Când intri într-un cimitir, atmosfera e foarte apăsătoare”, povesteşte tânărul, care a avut de luptat cu reticenţa rudelor care nu agreau varianta incinerării.

Nici reprezentanţii bisericii nu au fost foarte încântaţi să susţină o slujbă pentru o persoană incinerată. Însă, Alexandru recunoaşte că a avut noroc să găsească un „preot mai deştept”: „La început mi-a spus că nu e în ordine, dar până la urma a fost de acord să mă ajute. I-am spus că şi în Biblie scrie că trupul e doar un mijloc pentru suflet şi până la urmă m-a ajutat, fapt pentru care îi mulţumesc”.

BOR: Incinerarea nu este acceptată de biserică

Oficierea unei slujbe de către un preot ortodox la un corp incinerat este o încălcare a recomandărilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR).

„Preoţilor nu le este permis să participe la astfel de evenimente, pentru că incinerarea nu este o practică religioasă acceptată de biserică”, ne-a declarat Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al BOR.

Dalina Topor, administrator la Crematoriul Iman Vitan-Bârzeşti din Bucureşti, spune că de la an la an creşte numărul celor care aleg varianta incinerării morţilor.

„Nu sunt creşteri spectaculoase, dar de la an la an sunt mai mulţi. O mare parte dintre ei sunt ortodocşi care aleg incinerarea pentru că nu le place ideea descompunerii cadavrelor în pământ. Pe lângă aceştia, sunt şi reprezentanţii comunităţii chineze şi ai altor popoare din Asia care vin aici să-şi incinereze apropiaţii”, ne-a precizat aceasta.

Astfel, anul trecut au fost incinerate 855 de persoane. În 2009 au fost 781, în 2008 – 779, iar în 2007 – 795. Jumătate dintre cei care aleg incinerarea preferă să ia acasă cenuşa sau să o arunce în locuri speciale. Restul, sunt „cazaţi” în columbarul aflat chiar lângă incinerator.

„Jumătate din cenuşă am aruncat-o în mare, fiindcă mama iubea mare. Restul am dus-o la columbar”, îşi aminteşte Alexandru.

La Vitan sunt „cazate” 1.200 de urne cu cenuşă, iar alte 6.000 sunt la crematoriul Cenuşa (înfiinţat după primul război mondial), situat în vecinătatea Parcului Tineretului din Capitală, care acum e închis.

Primul capitol oficial al incinerărilor în ţara noastră începe în a doua jumătate a secolului XIX. O serie de doctori recunoscuţi ai vremii au spirijinit acest obicei (Felix Iacob, Gheorghe Vuia), dar şi epigramistul Radu D. Rosetti şi economistul Pandale Silva. Se invocau considerente economice, dar şi faptul că strămoşii noştri, dacii şi romanii, au practicat pe scară largă incinerarea.

COSTURI

Incinerarea, mai ieftină ca îngroparea

Costul incinerării propriu-zise este de 597,49 lei pentru un adult şi 340,65 lei pentru copii. Cheltuielile totale, care includ şi sicriul ori toaletarea corpului variază la firmele de profil între 1.500 de lei şi 2.100 de lei.

În schimb, îngroparea e mult mai scumpă: 230 de lei costă numai săparea unei gropi simple. La această sumă se adaugă costurile sicriului şi taxelor pentru preot, ca şi monumentul funerar. Per total, costurile îngropării clasice sar de 3.000 de lei.
Dintre personalităţi incinerate în România, la crematoriul Cenuşa, îi amintim pe criticul literar Paul Zarifopol (1934), scriitorul Garabet Ibrăileanu (1936), scriitorul Constantin Stere (1936), scriitorul Anton Holban (1937), ministrul Grigore Tincu Iaşi (1940) şi Eugen Lovinescu (1943).

Anunțuri