Un roman unic  „Eseu despre luciditate”, in care personajele principale sunt ideile. Un oras nu mai are nevoie de politicieni, de lideri si la alegeri voteaza 83% vot alb. Politicieni trimit toti spionii in capitala sa afle cine-i organizeaza, nu cred in versiunea ca populatia este in stare sa refuze sa dea puterea unui partid sau altul. Aresteaza 500 de votanti in alb pentru a-i tortura pana spun cine ii organizeaza. Raspunsul pe care il primesc e luciditatea.

Guvernul nu crede ca populatia poate fi asa inteligenta si speriat ca oamenii nu vor mai avea nevoie de politicieni pun orasul sub stare de asediu, retrag toate fortele de ordine – politie, armata, chiar si gunoierii – pentru ca orasul sa devina un haos si sa ceara in genunchi reintoarcerea politicienilor.

Dar populatia orasului invata sa-si stranga gunoiul, sa mature, sa aiba grija de bunurile celuilalt, asa ca ideile guvernului nu functioneaza.
Ministrul de interne apeleaza la o bomba in metrou si cu ajutorul presei manipulate da vina pe teroristi. Populatia nu e acaparata de ura, isi ingroapa mortii intr-un parc pentru a aminti tuturor ca nu trebuie sa se mai inregistreze si alte victime nevinovate.

Destul de multi am vazut filmul Orbirea (Blindness), in care un oras intreg este acaparat de molima orbirii, populatia pierzandu-si vederea. Filmul este realizat dupa romanul Eseu despre Orbire al lui Joese Saramago. In Eseul despre luciditate, boala de care sufera majoritatea populatiei unui oras este inteligenta luciditatii.

O sa incerc sa revin in cursul urmatoarelor zile cu o tentativa de cronica mai reusita a cartii, asta simt ca nu prea mi-a iesit – dar e si ora 5-6 dimineata – si o sa adaug si cateva citate din roman.

Anunțuri