mihai moldoveanu„Nu ştiţi cum este să vă treziţi în fiecare dimineaţă la puşcărie, să vă întrebaţi de ce sunteţi acolo de foarte mulţi ani. Când m-am predat aveam încredere că se va repara greşeala. Însă, au trecut mulţi ani şi nu s-a reparat nimic pe aici, pe plan local. A trebuit să apară hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (n.r.- CEDO)”, îşi vărsa năduful Mihai Moldoveanu din Penitenciarul Jilava, în luna octombrie când am fost să-i luăm un interviu.

De 16 ani, de la arestarea preventivă, susţine că e nevinovat pentru crima asupra unui taximetrist. Pentru că a participat ca martor la o tâlhărie, i s-a pus în cârcă şi o crimă produsă în aceeaşi seară, este varianta pe care o scoate în faţă Moldoveanu.

În ţară, nimeni nu l-a crezut. Din afară însă, i-a venit un ajutor neaşteptat: în acest an, pe 19 iunie, CEDO a decis că Moldoveanu nu a fost judecat corect. S-a constatat că „a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Drepturilor Omului privind condamnarea fără a fi audiat şi fără a fi administrate în mod direct probe. Se mai hotărăşte că a avut loc o încălcare privind lipsa de apărare în cadrul procedurii de recurs”.

Urmarea: pe 7 noiembrie, Înalta Curte a casat decizia Curţii Supreme (aşa cum se numea Înalta Curte) din anul 2000 şi Mihai Moldoveanu a fost pus în libertate. Acum, cauza se va rejudeca la aceeaşi instanţă, însă în condiţiile unui proces corect.

Crima care a dus la condamnare

În noaptea de 31 octombrie 1995, în Oradea, şoferul de taxi Albert Nagi a fost găsit mort la câţiva metri de maşina sa. Fusese ucis cu 20 de lovituri de satâr în cap.

„Eu eram în apropiere de strada unde a avut loc crima. Eram cu doi amici, Georgică Honciuc şi Ecaterina Gabriela Rotariu. Aceştia au încercat să jefuiască un alt taximetrist, fără participarea mea, însă nu au reuşit”, povesteşte Mihai Moldoveanu.

„Am fost arestat după două luni. Eram acuzat pentru complicitate la tâlhărie. După o săptămână, anchetatorii au venit să-mi spună să recunosc că e vorba de două fapte. Nu ştiam despre ce vorbesc. După alte trei săptămâni, am aflat de la un coleg de arest că fusese şi o crimă în acea seară”, spune acesta.

Mihai Moldoveanu susţine că ce a trăit în perioada cercetării a fost un coşmar. „Ancheta s-a limitat la bătăi, şantaj, ameninţări. Am fost lovit în toate felurile posibile, bătut cu bastonul la mâini, la talpă, scuipat, jignit tot timpul. Eram legat cu cătuşele la spate, aşezat pe scaun şi un anchetator venea şi mă lovea de sus în cap cu pumnul”, acuză bihoreanul.

A fost trimis în instanţă sub acuzaţia de omor deosebit de grav.

A trecut printr-o decizie de condamnare la 25 de ani de închisoare a Tribunalului Oradea, apoi de achitarea de la Curtea de Apel Bihor, fiind eliberat în mai 1999. Ulterior, cazul a ajuns la Curtea Supremă de Justiţie.

„Pe 7 noiembrie 2000 am citit sentinţa definitivă: 25 de ani de închisoare. Era ziua mea (n.r. – tot de ziua sa a fost eliberat acum de la Jilava). Nu o să uit niciodată”, îşi aminteşte Moldoveanu.

Speriat de perspectiva închisorii, tânărul a dispărut. S-a predat pe 26 ianurie 2001 şi de atunci este după gratii luptând pentru dreptatea sa.

Probele incriminatoare

Două sunt probele pe baza cărora Moldoveanu a primit 25 de ani de închisoare. Prima este o pată de sânge de pe o haină. „Pe partea dreapta de la geacă aveam o bucată de material luată de la o haină a unui coleg din «Sf. Gheorghe». Pe acel material cusut s-a găsit o pată de sânge. Procurorii au declarat în presă că era sângele mortului. Nu au stabilit însă dacă era aşa. Nici măcar grupa de sânge nu au identificat-o”, acuză bărbatul.

A doua probă este un martor. „Procurorii au adus un martor care a declarat că în timpul arestului am declarat că eu am făcut crima. La Curtea de Apel a fost citat, omul a spus că nu m-a văzut, că nu i-am declarat aşa ceva”, se apără Moldoveanu.

Concluzia unui raport criminalistic: Moldoveanu nu a comis crima

Cercetătorul şi expertul criminalistic Nicolae Zamfirescu a realizat un raport în acest caz şi a concluzionat că Mihai Moldoveanu nu poate fi autorul crimei. „Îmi asum tot ce am scris în acest raport”, ne-a declarat Nicolae Zamfirescu.

În schimb, în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se precizează că Mihai Moldoveanu are „sferă etico-axiologică îngustată, impulsivitate, cenzură comportamentală scăzută, fire aventuroasă, îi place riscul, îşi minimalizează vinovăţia şi la un moment dat afirmă «Prietenii mei îşi vor plăti datoria», e instabil psihic şi limitat în preocupări spirituale”.

Cea mai mare eroare a justiţiei autohtone după 1989 a fost în cazul Ţundrea. În data de 16 iunie 1992, o fetiţă de 13 ani a fost violată şi ucisă. Marcel Ţundrea a primit 25 de ani de închisoare. Pe tot parcursul cercetărilor penale, inclusiv în timpul executării pedepsei, acesta a susţinut că nu este autorul infracţiunilor. Abia după ce adevăratul criminal a fost prins şi a mărturisit, Ţundrea a fost eliberat din închisoare, în anul 2004. Trei ani mai târziu a murit.

Judecător: „A fost un caz complet. Sunt foarte sigur de decizia mea”

La acuzaţiile că Mihai Moldoveanu e victima unei erori judiciare, judecătorii de la Curtea Supremă sunt convinşi că nu au greşit.

Profesorul în drept IOAN GRIGA, judecătorul care a dat decizia „vinovat” la Înalta Curte, susţine că „a fost un caz complet. Eu îl folosesc şi ca studiu de caz, sunt foarte sigur de decizia mea. Erau destule mărturii ca să ducă la condamnarea sa. Inclusiv el a mărturisit, apoi şi-a schimbat declaraţiile”, spune acesta. În privinţa deciziei CEDO, magistratul spune că „în anul 2000 era un alt Cod Penal care nu permitea administrarea directă de probe şi nici audierea inculpatului la CSM”, mai spune Griga.

Cel de-al doilea magistrat care l-a condamnat este NINETA ANGHELESCU, actual avocat. „Nu îmi amintesc de acest caz. Nu ştiu să vă dau amănunte. Oricum CEDO nu se pronunţă să stabilească vinovăţii sau nu, ci asupra procedurii. Dacă doriţi să aflaţi dacă probele au fost suficiente pentru condamnare, se poate citi dosarul. Îmi pare rău, chiar nu-mi amintesc”, ne-a spus aceasta.

Fostul procuror ALEXANDRU LELE, acum avocat, cel care a realizat cercetarea la faţa locului, fiind procurorul de serviciu, susţine, rândul lui, că „cercetarea s-a făcut conform mijloacelor vremii, dar el este un criminal. O pot afirma cu toată răspunderea. Nu ştiu despre cum s-a desfăşurat ancheta, dar el şi prietenii lui nu aveau bani, aşa că atacau taximetrişti pentru a face rost. Un om normal nu ar face asta”, crede Alexandru Lele.

Fostul procuror FLORIN DEMIAN a realizat rechizitoriul prin care Mihai Moldoveanu a fost găsit vinovat de crimă.

Ce au greşit anchetatorii în opinia condamnatului: nu s-a stabilit ora morţii de către un legist; apoi „s-au mai găsit şi patru amprente pe maşină, niciuna nu era a a mea, fire de păr, mucuri de ţigări, urme de încălţăminte. Nu erau ale noastre. Nu s-a trecut acest lucru în dosar”, susţine Moldoveanu.

Avocata sa, Alina Cojocaru, spune că o parte din mărturiile din dosar au fost obţinute prin administrarea de sedative, aşa cum se constată şi în deciziile CEDO. „Ca o ironie, profesorul Griga i-a dat nota 10 clientului meu care este student la distanţă la Universitatea «Spiru Haret»”, ne mai spune avocata.

Anunțuri