iulian enacheIulian Enache, cel care a dat într-o pădure din Vâlcea peste 47.000 de monede din argint, nu şi-a schimbat viaţa: munceşte în ture de noapte şi locuieşte într-un sat. Acum aşteaptă să primească pentru descoperirea sa peste 200.000 de mii de euro.
Ultima zi a verii l-a găsit pe Iulian Enache (34 de ani) la muncă, la benzinăria Rompetrol situată în comuna Goleşti, judeţul Vâlcea. „Aveam o tură de noapte, iar schimbul trei te ucide”, îşi aminteşte tănărul.A ajuns acasă a doua zi, duminică 1 septembrie, odată cu zorile. „De obicei adormeam buştean. În acea dimineaţă nu puteam aţipi, aşa că am ieşit cu detectorul de metale şi cu lopata cu coadă mică prin islazul satului”, povesteşte Iulian. Spera să găsească măcar o monedă din vremea lui Ceauşescu, lipsită de orice valoare, să nu se întoarcă acasă nedormit şi cu mâna goală. Nu visa să găsească vreo comoară.

Detectorul său este o „ieftineală”

Din luna martie, Iulian Enache a devenit „detectorist”, aşa cum sunt numiţi cei care au un detector de metale. Cu vreo 300 de euro (o parte din bani fiind împrumutaţi) şi-a luat o „ieftineală” cum spune chiar el. Detectorul său „vede” doar 25 cm sub pământ.
Resemnat în dimineaţa de duminică cu ideea că Moş Ene se culcase, uitând să-i aducă şi lui o porţie bună de somn, vâlceanul bâjbâia prin iarba de pe dealul dintre Goleşti şi comuna învecinată Budeşti încă de la ora 08.00 dimineaţă.
După o oră, aparatul i-a semnalat că a dat peste un obiect din argint. A săpat cu lopata şi a descoperit o monedă nemaiîntâlnită de el. „Mi-am dat seama că este veche pentru că nu era perfect rotundă. Mi-am dat seama că e otomană. Oricum, era bucurie mare pe mine, rar găseşti o monedă veche aşa aproape de suprafaţă! Pe urmă, lângă prima, am dat de a doua monedă, apoi a treia şi următoarele”, îşi aminteşte tânărul
După o oră, Iulian scosese deja 150 de piese din pământ. Erau la o distanţă de câţiva centrimetri una de alta, dar aparatul continua să piuie. „Am lovit cu lopata mai departe şi am dat peste un fel de gol în pământ, în care erau numai monede, erau mii. Bănuiesc că au fost îngropate într- un sac din pânză, care a putrezit. Când le-am văzut, am crezut că sunt în jur de 5.000, nu apreciam că-s 47.000. Vă daţi seama ce senzaţie este să strângi arginţi cu pumnul?!”, spune vâlceanul.
Comoara a dus-o acasă cu un rucsac şi a ţinut-o în pungi de plastic până a doua zi, când dorea să anunţe, conform legii, muzeografii de la Muzeul Naţional de Istorie din Capitală de tezaurul descoperit.

Nopţi albe cu monedele în casă

Noaptea însă a fost una albă, în care Iulian şi fratele său au păzit comoara: „Mă gândeam la orice. Eram sigur că mă văzuse cineva din sat cum căram ceva de pe deal şi oamenii ştiu că am detector. Apoi, mă gândeam că am vorbit la telefon. Îmi era frică să nu fiu atacat”.
A doua zi, la ora 09.00, a sunat la Muzeul Naţional de Istorie. „Doamna de la telefon nu prea m-a crezut şi mi-a spus că nu are nevoie de o glumă aşa, de luni dimineaţa. Am spus că am 55 de kilograme în monede de argint şi doamna de la telefon s-a blocat”, îşi mai aminteşte acesta. În cele din urmă, după un nou telefon, o echipă de patru istorici a ajuns, la Goleşti, după încă o noapte albă pentru Iulian.

Va primi 45% din valoarea comorii

După o evaluare preliminară, istoricii l-au anunţat pe Iulian că a scos o comoară veche de şase secole cu peste 47.000 de monede, şi nu cu 5.000 cum credea el. Valoarea tezaurului pleacă de la 500.000 de euro şi poate ajunge la un milion de euro. Iiulian Enache, ca descoperitor, ar urma să primească, conform legii, 45% din sumă. Până atunci, tânărul a bagat la bancă premiul de 45.000 de lei primit din partea Guvernului condus de Victor Ponta. Deşi va primi în următoarele luni câteva sute de mii de euro, nu şi-a schimbat viaţă.
„Lucrez în continuare la benzinărie. Muncesc la fel de mult, dau cu mopul la fel, pun la pompă la fel. În prima zi după ce am dat de comoară mă simţeam ca un zmeu, dar mi-am zis că trebuie să rămân acelaşi om”, este concluzia lui Iulian. Acesta mai are o singură dorinţă: numele tezaurului să fie „Comoara de la Budeşti” – localitatea unde a găsit monedele şi nu Comoara de la Goleşti, aşa cum a fost anunţată iniţial în presă. „Mi-ar plăcea să fi numele cu Goleşte, aici m-am născut, însă aşa e corect, să fie de la Budeşti”, adaugă acesta.

„Ca să scoţi o monedă, dai peste 500 de cuie”

Pasiunea pentru scormonit pământul e explicată de Iulian Enache prin pasiunea pe care a avut-o mereu pentru istorie. În plus, „când eram mic, bunicul meu mi-a dat o medalie din vremea Regelui Mihai I. Din păcate, am pierdut-o în urmă cu vreo 28 de ani. Ştiu unde am pierdut-o”, îşi aminteşte cu părere de rău tânărul.
De altfel, după ce a achiziţionat detectorul de metale, prima căutare a fost pe locul unde a pierdut medalia. „Nu am mai găsit-o. Este posibil să fi dat altcineva de ea şi s-o fi luat”, încearcă să-şi explice el eşecul.
Cât despre legendele cu comori din zonă, recunoaşte că a auzit de cea a Haiducului Glavă. „Faptele sale au fost în preajma anului 1918 şi nu are cum să aibă legătură cu monedele din 1400”, apreciază tănărul.
În primele luni după martie, când a cumpărat detectorul, ca orice novice, nu ştia să facă diferenţa între un cui, un glonţ şi o monedă reperată de aparat în pământ. Aşa că săpa de fiecare dată când aparatul ţiuia. „Am scos cred vreo 500 de cuie îngropate în pământ până să dau de o monedă de bronz fără valoare”, se amuză şi Iulian.
Cu timpul a început să priceapă când detectorul indica bronz, fier sau aluminiu. Pentru a ajunge dibaci, ieşea săptămânal de două ori pe teren, câte 5-6 ore.

Localnicii s-au pus şi ei pe căutat tezaure

După ce satul Goleşti a vuit că Iulian a găsit o comoară, mulţi au început să răscolească dealurile din jurul localităţii pentru a găsi şi ei un tezaur. „Am înţeles de la prieteni că au văzut oameni pe culmile dealurilor din jur. De ani de zile nu a mai urcat picior de om pe acolo”, se amuză Iulian.

Comunitatea detectoriştilor

În România există o comunitate numeroasă a dectoriştilor care se laudă cu „capturile”, la fel cum o fac pescarii pe forumul detectiemetal.com. Cei care vor să se apuce de căutat comori trebuie să ştie că principalul ajutor al oricărui temerar este banalul detector de metale. Cu ajutorul lui se localizează o concentraţie de metal mai mare decât cea a minereurilor din zona respectivă.
Cu cât aparatul este mai scump, cu atât depistează comori la adâncimi cât mai mari. Un detector care „vede” la doi metri sub pământ costă 15.000 de euro. După ce este găsită o comoară, este obligatoriu, prin lege, să fie anunţată primăria din zonă sau un muzeu.
Un detectorist nu poate intra în zonele declarate situri arheologice, amenda fiind de 7.500 de lei. „În plus, înainte de a începe o căutare trebuie să întrebi la primărie dacă sunt situri arheologice în localitate. Nu ai voie să te apropii la mai puţin de 200 de metri de acest perimetru”, ne-a explicat şi George, un alt pasionat al acestei activităţi.

Anunțuri